Cap.2. First day

21 septembrie, scoala a inceput deja de o saptamana. Ohh chiar nu am chef de scoala, stiu ca toata lumea o sa se uite cu compasiune si mila la mine, urasc asta. Trebuie sa recunosc ca eu si prietenele mele suntem destul de populare in liceu, toate 4 facem parte din grupul de teatru si suntem destul de bune. Am avut cateva piese si muzicaluri grozave, iar asta ne-a facut cunoscute in toata scoala. Cu toate astea noi nu ii tratam pe ceilalti cu superioritate, cum fac majoretele de exemplu.

Mama: Esti gata???

Tea: Nu..dar asta nu inseamna ca nu o sa merg. Am spus eu incercand sa schitez un zambet.
Mama: Eii hai, totul o sa fie bine. Nici eu nu sunt pregatita sa merg la munca. Grabestete te duce eu cu masina.
Tea: In 5 minute cobor, mama.

Dupa jumatate de ora eram in fata scolii. Ohh as fi vrut sa fiu inca in pat.

Mama: Sa ai o zi buna, draga mea!
Tea: Multumesc, mama. Si tu. Pa pa!

Nici nu am iesit bine din masina ca un tip da peste mine.
Tea:  Hey, tu nu te uiti pe unde mergi???Am tipat eu la el.
Tipul: Scuza-ma, nu te-am vazut, ma grabeam sa ajung la ora, si sa aplecat sa imi i-a geanat de pe jos.
Tea: Pai fi mai atent, nu poti sa mergi dand peste lume, am spus eu destul de nervoasa. Si atunci i-am vazut ochii.Erau verzi si ma priveau atat de bland.semanau izbitor de mult cu cei ai tatalui meu.
Tipul: Imi cer scuze inca o data, a spus el vazand ca sunt nervoasa si incercand sa ma imbuneze cu o privire si un zambet adorabil.
Tea: Ok, nu te mai uita asa la mine.
Tipul: Asa cum?
Tea: Asa..ca si cum ai vrea sa ma..cuceresti.
Tipul: Daca as vrea sunt sigur ca as putea *a spus el razand* .Trebuie sa plec, intarzii la ora, ne mai vedem.
Tea: Ooo da, nu cred ca ai vreo sansa, am spus eu vazandu-l cum se indeparteaza. Ce ingamfat.
Daiana: Un ingamfat frumos, ai vazut ce par carliontat are? A spus Daiana din spatele meu. E adorabil.
Tea: Nu vad nimic adorabil la el, desi ochii lui mau fermecat, sau mai bine zis mau tulburat. Oricum cine e, nu l-am mai vazut in liceu pana acum, dar mi se pare cunoscut.
Daiama: Nimic adorabil???Da sigur.
E Harry si normal ca ti se pare cunoscut. Mai sti formatia aia One Direction, care sa lansat acum 6 luni. Obisnuiam sa le ascultam mereu melodia WMYB.
Tea: Aaaa, da..
Daiana: Pai baietii au ajuns foarte de populari in tara, cat ai fost plecata au aparut la multe emisiuni, in multe reviste si au avut concerta in tara. Oricum s-au mutat toti in Londra, pentru a putea munci mai bine la noul album, dar mai au un an de scoala, iar parintii lor i-au lasat sa se mute aici numai daca termina scoala. Si acum invata toti 5 in liceul nostru.
Tea: Wow, avem 5 celebritati in scoala???
Daiana: Da, asta am vrut sa iti spun ieri.
Tea: Ohh asta ne trebuia alti fitosi. NU ne sunt deajuns cele 5 mimoze(adica majoretele), acum avem si varianta lor masculine.
Daiana: Ohh nu cred ca sunt asa, adica nu e ca si cand ar fi vorbit cu noi sau ceva de genu’..ohh sper sa nu fie si ei asa.

In timpul acesta noi mergeam incet incet spre scoala, cand ne-am intalnit cu celelalte 3 fete. Vero se intalnise deja cu Nina si Dizz .
Nina: Hey, fetelor!
Daiana: Buna!
Tea: Ma bucur sa vad ca vati imprietenit atat de repede.
Dizz: pai Vero e foarte de treaba, nu avem cum altfel.
Nina:Daiana, i-ai povestit???
Daiana: Da, dar ghici ce, Harry a dat peste ea, a spus Daiana razand.
Nina, Dizz: CE???Wow!!!
Tea: Da, e un nesuferit.
Nina:Un nesuferit celebru dupa care toate fetele din liceu mor.
Tea: Si ce daca? Stiti parerea mea despre persoanele de genul lui.Nu le sufar.
Vero:Dar de unde sti ca e asa, nici nu il cunosti.
Tea:2 minute mi-au fost suficiente ca sa imi dau seama ca este un ingamfat.
Vero: Mie Liam mi se pare chiar dragut, a spus ea usor timida.
Tea:I-ai cunoscut?
Vero: Mi-ai povestit fetele de ei si au trecut toti 5 pe langa noi. Sunt atat de frumosi si par de treaba, adica ne-au salutat.
Tea: Mdea..sunt sigura ca sunt obisnuiti sa aiba toate fetele la picioarele lor. S-or fi gandit ca daca va saluta lesinati la picioarele lor.
Dizz: Hei ce e cu atitudinea asta atat de negativa?Tu nu esti asa, incerci mereu sa vezi partea buna intr-o persoana.
Tea: Eii poate ca nu mai sunt asa. Si oricum stiti si voi ca am dreptate.
Haide-ti la ora, intarziem!

Fetele au ramas putin surprinse de tot ce le-am spus, eu chiar nu eram asa.nici eu nu m-am recunoscut in ceea ce am zis, nu realizez cand m-am schimbat asa. Oricum in ceea ce privea cele 5  celebritati, eu nu am de gand sa fiu ca celelalte fete, moarta dupa ei. Ce au ei asa de special?

Toata lumea din scoala vorbea foarte frumos cu mine, veneau ma salutau ma imbratisau si erau foarte prietenosi.Vedeam insa in ochii lor compasiunea si mila pengru mine. Ohh asta ma omoara, ma face sa ma gandesc si mai mult la tata.
Chiar si cele 5 plastice, cum le spuneam noi majoretelor, nu au fost chiar atat de rele cum sunt de obicei. Julia,  care este si verisoara mea chiar a venit si ma luat in brate. A fost cat se poate de ciudat, pentru ca nu ne suportam, niciodata nu ne-am suportat, nici cand eram mici.

Sa vi le prezint pe plastice, Bety majoreta sefa, a fost foarte buna prietena cu Dizz cand era mica dar s-au certat cand Dizz sa imprietenit cu mine, Nina si Daiana. Nu vroia sa isi imparta prietena cu nimeni. Julia, verisoara mea, este o mare scorpie. De cand era mica ii placea sa imi faca viata amara, iar drept razbunare si eu i-o faceam pe a ei la fel, nu ne-am inteles niciodata. Mara este de origine irlandeza. La inceput parea o fata de treaba nu stiu cum a ajuns in grupul asta.  Dianna era foarte draguta la inceput insa sa lasat influientata de Bety si Julia si a ajuns o nemernica. Iar ultima este Narcissa. Fatei asteia ii place sa se i-a de oricine. Noi 5 nu ne inghitem deloc, deoarece nu suntem deacort cu ele. Dupa cum am spus si noi suntem destul de populare in scoala, dar vedem popularitatea total gresit. Ele cred ca totul li se cuvine, ca toata lumea trebuie sa faca ce vor cei polulari, se cred reginele scolii. Noi nu asa vedem popularitatea si avem destul de des dispute. Nu suntem deacord in nicio privinta.

Orele s-au scurs destul de repede si a venit pauza de masa.
Sala de mese este impartita in doua: parter si etaj.
La etaj sunt doar cateva mase si aici mananca numai copii populari, iar la parter unde sunt mult mai multe mese copii obisnuiti care nu au nimic deosebit, dupa cum ar spune Bety.
Nina: Uitati, baietii sunt sus.
Tea: Evident ca sunt.
Dizz: Pai haideti si noi la masa noastra.
Tea: Nu putem sa mancam aici, jos??
Daiana: Eii hai, vrem sa vedem ce fel de persoane sunt.
Tea: Ohh..bine, am spus eu fara pic de entuziasm.
Vero: Ati spus ca sus mananca cei populari nu?
Nina: Stai linistita, unde stam noi stai si tu.

Am urcat si ne-am asezat la masa noastra. Plasticile se asezase langa baieti si se vedea clar ca incercau din rasputeti sa ii faca se se indragosteasca de ele. Sunt sigura ca cei 5 se simteau foarte bine. Adica se si vedea asta.
Dean, fostul meu prieten si capitanul echipei de fotbal a venit la masa noastra.
Dean: Buna iubito, mi-a fost asa dor de tine! Mi-ai lipsit vara asta.
Tea: Nu ai treaba cu Julia? Ahh scuze te-a lasat pentru cei 5 fantastici de acolo.
Da, prietenul meu Dean m-a inselat cu verisoara mea. Patetic nu?  I-am prins chiar eu sarutandu-se si asa am pus capat unei relati de 2 ani in care nici nu stiam ce caut. Adica tineam la Dean dar nu pot spune ca eram indragostita de el.
Nina: Dean nu ai treaba in alta parte?
Dean: Vorbeam cu tine?
Dizz: Te rog sa pleci, dute la fotbalisti tai.
Dean: Nu va mai bagati, a spus el putin nervos.
Tea: Nu vorbi asa cu prietenele mele, am spus eu tipand.
Atunci baietii s-au ridicat si eu venit la noi.
Harry: Ati patit ceva???
Dean: Nu e treaba ta, carliontatule.
Harry: Cand deranjezi o fata, si una frumoasa a spun el uitandu-se la mine, e treaba mea.
Atunci Dean a vrut sa ii de-a un pumn, dar Harry sa ferit si la lovit pe el.
Atunci prieteni lui Dean s-au ridicat de la masa si au venit in ajutorul lui.
Liam: Nu cred ca vreti o bataie cu noi.
Zany: De ce nu si asa ma plictiseam.
Tea: INCETATI!!!!! Toti, zici ca sunteti nebuni.
Harry: Imi cer scuze vroiam doar sa va ajutam.
Tea: Ti-am cerut eu ajutorul????
Niall: Aveai dreptate Hary chiar e directa si chiar are ochii frumosi ca ai tai.
Atunci cei 4 au inceput sa rada, la fel si fetele.
Tea: Eu plec.
Daiana: Stai venim si noi. Multumim baieti, le-a spus ea uitansu-se foarte frumos la Louis.
Louis: Nu aveti pentru ce.
Plasticile se uitau foaret urat, cred ca mai aveau putin si sareau pe noi, dar probabil ca sau abtinut in fata baietilor sa nu se faca de ras.

Eram extreme de nervoasa, de ce sa bagat??? Trebuia sa stea la masa lui si sa flirteze cu plasticile.
Dizz: Au fost asa de draguti, ti-am zis noi ca nu sunt asa de rai.
Tea: Ohh vor doar atentie.
Daiana: Dar ai vazut ce a spus Louis, ca ai ochii frumosi.
Tea: Mdea..
Nina: Eu nu te inteleg deloc. Ce ai cu ei???
Tea: Nu imi plac oameni ca ei care vor atentie, stiti asta.
Vero: Dar nu sti daca sunt asa pana nu ii cunosti putin.
Tea: Probabil..dar mi-a fost deajuns sa vorbesc cu Harry 2 minute imi dau seama cum sunt ei, vam mai zis.
Intradevar urasc oamenii care vor atentie si trateaza oamenii cu superioritate datorita statutului pe care il au, dar de obicei le dau o sansa, incerc sa ii cunosc. Problema mea era Harry, ochii lui ma tulburau atat de mult.

Dupa ore am plecat toate 5 acasa. Vero ne-a povestit tot drumul primele ei impresii despre scoala, colegi si profi. Ne-am despartit dupa un sfert de ora, stam toate in acelasi cartier, unul residential apropos, dar pe strazi diferite.
Ajunsa acasa mi-am facut temele, iar dupa am inceput sa ma uit la fotografii vechi. Mi-am amintit de Harry si incercam din rasputeri sa mi-l scot din minte. Pe la 8 seara a venit si mama acasa.
Mama: Cum a fost prima zi?
Tea: Bine, nimic deosebit.cativa colegi noi, atata tot. La tine?
Mama: A fost bine, m-am ingropat in munca. Ai mancat?
Tea: Mama, am lipsit 3 luni de acasa, nu avem nimic in frigider.
Mama: Bine zis. Comandam pizza?
Tea: Cum vrei tu.
Dupa ce am mancat, mama ma trimis sa duc gunoiul afara.
M-am oprit in fata casei sa ma uit la stele, cand aud un glas de baiat saludandu-ma.
Harry: Buna, vecino!
Tea: Wow, suntem vecini??? Am spus eu uimita.
Harry: Da, eu si baietii am inchiriat casa de langa tine.
Tea: wow, la asta nu ma asteptam. Ce sa intamplat cu doamna Gibson?
Harry: Cred ca a murit.
Tea: Pai si locuiti singuri???
Harry: Da, familiile noastre au ramas in orasul nostru natal, iar noi suntem majori, adica baietii eu mai am 2 luni.
Tea:Aha..interesant.
Harry:Da, avem o viata destul de interesanta.
Tea: Ohh..deci..pai..iti multumesc pentru azi, eram putin nervoasa. Nu trebuia sa tip la voi. Multumesc.
Harry: Wow, chiar sti sa vorbesti fara sa tipi. E un progress.
Am inceput sa rad, chiar fusesem atat de salbatica?
Tea: Eu intru acum. Noapte buna!
Harry: Deja, gata nu mai vorbesti cu mine?
Tea: Nu , sunt obosita.
Harry: Pai atunci noapte buna si tie!!! Sa visezi frumos.
Tea: Multumesc.

Am intrat in casa, iar inima imi bate atat de repede, nu inteleg de ce. Le-am sunat pe fete si le-am spus cine sunt noi mei vecini. Nu le venea sa creada.
Pentru prima data am adormit fara lacrimi in ochi.
xx

Cap.1. New Biginnings

Calvar, asa se poate descrie viata mea in ultimile luni. Numele meu este Teresa, sau cum imi spun prietenii Tea si am 17 ani. In urma cu 4 luni, tatal meu a murit intr-un tragic accident de masina. Am avut un soc cand am aflat, iar mama aproape a inebunit de durere. Ca sa ne revenim in vacanta de vara am plecat in Romania, la bunicii mei, pentru ca mama este romanca. A fost cea mai trista vara din totdeauna. In fiecare zi ma trezeam cu lacrimi in ochii si tot asa ma culcam. Nu inteleg cum sa intamplat asta, ce a facut tatal meu ca sa merite asta??? Era cel mai bland om din cati exista si cel mai intelegator. Noroc cu prietena mea Vero, o veche prietena cu care m-am imprietenit cand veneam in vizita la bunici. Daca nu era ea, sunt sigura ca depresia mea ar fi fost mult mai profunda.

Toamna a venit si cu ea un nou an scolar. Mama era constienta ca trebuie sa ne intoarcem la vechea noastra viata si desi nu ne simteam pregatite sa revenim in Londra, trebuia pentru ca si concediul ei se termina. Mama este editor la o revista foarte importanta din Londra iar cei de acolo au fost foarte intelegatori cu ea si i-au dat un concediu mare ca sa isi revina. Totusi daca noi ne intoarcem, oficial o sa fie un nou inceput, iar eu nu ma simt deloc pregatita.

Vero: Tea, am o veste mare!!! Mi-a spus Vero, foarte entuziasmata cu 2 zile inainte de intoarcerea mea acasa.
Tea: Ce sa intamplat??Am raspuns putin curioasa, desi eram sigura ca nu era nimic important.
Vero: Parinti mei sunt deacort sa invat in Londra.Sunt siguri ca voi avea o educatie mai buna acolo, asa ca vin la matusa mea.Tea o sa putem sa ne vedem mereu, a inceput ea sa tipe.
Tea: Wow!!Asta da veste, e incredibil.Clar o sa inveti in liceul meu. Si o sa iti prezint prietenele mele despre care ti-am povestit atatea.Ahh o sa fie minunat.
Nu am mai fost asa de bine dispusa de mult timp.
Toata seara am stat si am facut planuri, ohh urma sa fie minunat..cel putin pentru cateva ore am iesit din depresia mea.

Pe 20 septembrie m-am intors in Londra. La aeroport am avut o mare surpriza,
bunele mele prietene Daiana, Nina si Dizz ma asteptau.
Nu le vazusem de atata timp.Imi lipsise atat de mult. Noi 4 am crescut impreuna, stim tot una despre celelalte. Suntem mai apropiate decat niste surori.
Tea:Fetelor, mi-ati lipsit atat de mult, am spus eu incepand sa plang.
Nina: Noua ne spui, am crezut ca inebunim fara tine, fara sfaturile tale.
Dizz:Ahh, sa nu mai pleci!!!
Daiana:Da, ne-ai lispit enorm.
Si am inceput toate sa plangem sis a ne imbratisam.
Vero: Buna!
Tea: Ahh Vero scuza-ma, am spus eu putin rusinata ca uitasem de ea, fetelor ea este prietena mea Vero, v-am povestit de ea.
Nina, Dizz, Daiana:Buna!
Daiana:Prietena Teei este si prietena noastra. Bun venit in grup.
Vero:Uite-o pe matusa. Pa Tea, ne vedem la scoala. Pa pa fetelor, mi-a parut bine.
Tea: Pa, scumpo!
Fetele: Bye!!
Nina: Draguta fata.
Tea:Da mi-a fost alaturi, este o buna prietena.
Dizz: Asta e sufficient pentru noi ca sa o iubim.
Daiana: Asa este. Hey trebuie sa te tinem la curent cu ce se intampla la scoala. Avem 5 baieti noi…
Mama: Fetelor cred ca ar trebui sa mergem, a spus mama intrerupand-o pe Daiana.
Tea: Ohh da.
Mama: Stiu ca aveti multe sa va spuneti, dar vorbiti maine, zborul a fost destul de obositor si maine trebuie sa fim amandoua odihnite.
Daiana: Ok, atunci ne vedem maine!!!
Tea: Bine fetelor, am spus eu dandu-le la toate cate o imbratisare. Pa pa si multumesc ca ati venit!
Nina:Orice pentru tine!

Dupa jumatate de ora am ajuns acasa.Era pentru prima data cand intram aici dupa 3 luni.

M-au navalit atatea amintiri. Mi-au dat lacrimile cum am pus piciorul in casa.. mama incerca sa se tina tare dar ma luat in brate si am inceput sa plangem impreuna. Nu cred ca am fost vreodata mai apropiate ca acum.
Am despachetat destul de repede si m-am asezat in pat destul de trista. Cand mai avem putin si adormeam mi-am amintit de ce a spus Daiana: avem 5 baieti noi. Oare de ce erau asa de importanti??? Ce aveau asa de important??? Am adormit cu gandul acesta.